Monedele germane au cunoscut o circulaţie importantă în cele trei ţări româneşti. Coman Lupu arată că succesul acestora s-a datorat mai multor factori. Între ţările româneşti şi ţinutul de limbă germană s-au stabilit relaţii economice; un factor important au fost drumurile comerciale regulate stabilite între Lipsca (Leipzig) şi târgurile din principate. În timpul domniilor fanariote, contactul cu Europa occidentală se realiza prin intermediul unor case comerciale din Braşov şi Sibiu. Negustorii de aici, continuatori ai unor tradiţii de legături economice cu Moldova şi Ţara Românească, facilitau accesul monedelor austro-ungare pe piaţa din principate, în ciuda dominaţiei otomane.
Bancnotă „ban de hârtie“ este un cuvânt împrumutat din limba germană, unde Banknote înseamnă „notă (= hârtie) a unei bănci“. Este atestat în vocabularul românesc din secolul al XIX-lea (la Al. Odobescu).
