„Două suflete alese, doi căutători neobosiţi ai unui ideal himeric“, pe de-o parte regina Elisabeta a României, cunoscută ca poetă sub pseudonimul de Carmen Sylva, şi un călător neobosit: Pierre Loti (1850-1923). Aşa îi caracterizează secretarul reginei, Leopold Stern, pe cei doi. Elisabeta Paulina Otilia Luisa (1843-1916), principesă germană, fiica prinţului Hermann de Wied, căsătorită în anul 1869 cu prinţul Carol I, a devenit regină a României în 1881. Era caracterizată de socru, Carl-Anton de Hohenzollern, într-o scrisoare datată 1869, către principele Carol I: „Elisabeta de Wied e desigur superioară celorlalte, sub raportul cunoaşterii lumii, a ştiinţei. Ea e drăguţă, plăcută şi fizionomia luminoasă arată bunătatea inimii sale; e foarte cultă şi chiar excepţional de bine înzestrată… Prinţesa excelează şi în cunoaşterea limbilor străine… Vorbeşte la perfecţie franceza şi engleza şi instrucţia ei e, cum s-ar zice, universală“.
(…)
Acest articol a apărut în numărul din ianuarie 2013 (550). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
