Primul Război Mondial este în plină desfăşurare. Cortegiul distrugerilor de vieţi omeneşti şi de bunuri din patrimoniul umanităţii e însoţit de o campanie de dezinformare pe măsură. România, neutră, trebuie să discearnă între adevăr şi intoxicare. Încet, dar inexorabil, curentul în favoarea implicării în luptă prinde contur, motivat de împlinirea idealului naţional: realizarea României Mari. Evenimentul de căpetenie rămâne încetarea din viaţă a regelui Carol I la 27 septembrie/10 octombrie, principele german devenit bun român, care condusese înţelept România vreme de 48 de ani.
Ziarele sunt pline de rubrici sugestive: Durata probabilă a viitorului război (războiul actual), Conflictul european, Lumea în război, Aportul Rusiei în caz de război ş.a. Corespondenţe, analize, interviuri, comentarii – toate îl ţin la curent pe cetăţeanul român cu desfăşurarea ostilităţilor. E de observat însă că procentul informaţiilor reale e redus în comparaţie cu intoxicarea practicată sistematic de taberele aflate în conflict.
