Scenariul de coşmar pentru planificatorii politicii externe britanice din anii ’30, ca şi pentru serviciile secrete era cel al confruntării simultane cu trei mari puteri: Germania, Italia şi Japonia. Şi cum se întâmplă de obicei, el avea să devină realitate după septembrie 1939.
Şeful SIS din acea perioadă, Sir Hugh Sinclair, încercase să organizeze Serviciul pentru a face faţă unei astfel de ameninţări, dar nu existaseră nici voinţa politică, nici banii necesari. Declanşarea războiului a găsit spionajul britanic într-o situaţie dificilă. Trebuia să furnizeze rapid informaţii care să acopere o vastă zonă, în condiţiile în care pierdea prieteni unul după altul: Polonia, apoi Norvegia, Danemarca, Olanda, Belgia, Franţa. Activitatea îi era tot mai îngrădită în Ungaria, România, Bulgaria.
