FRAŢII BARBAROSSA, STĂPÂNII MEDITERANEI (2)

Sultanul Süleyman a plecat din Istanbul la 18 mai 1537, având ca dublu obiectiv cucerirea Regatului Napoli (aparţinând lui Carol Quintul) şi a „Mărului de Aur“, cum supranumiseră otomanii Roma.

La 13 iulie, sultanul a ajuns la Valona (azi Vlore, Albania), unde era deja ancorată flota lui Barbarossa. Deoarece expediţia făcea parte din planul comun franco-otoman, în cadrul căruia regele Francisc I trebuia să atace simultan Genova şi Milano, la Valona se deplasase şi ambasadorul francez la Istanbul, La Forest. Acesta îi scria regelui său: „M-am dus în tabăra padişahului, care tocmai sosise pe vasul său asemănător cu un vast castel, minunat împodobit pe dinăuntru cu tapiserii, broderii şi cusături de aur. De pe un dâmb, el îmi arătă toată întinderea ţinutului stăpânit de un infinit număr de nave“.

Încă din ziua sosirii sultanului, flota lui Barbarossa a început trecerea armatei otomane în Italia, unde au fost cucerite repede Otranto, Castro şi alte 30 de cetăţi şi fortificaţii imperiale. Astfel otomanii creaseră un solid cap de pod în Puglia, de aici urmând să dezvolte acţiunea de cucerire a sudului şi centrului Italiei, timp în care francezii ar fi urmat să ocupe nord-vestul peninsulei.

Acest articol a apărut în numărul din February 2014.

Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonați
aici

This entry was posted in articole, Uncategorized. Bookmark the permalink.