CRIMEEA, O PERLĂ ÎNSÂNGERATĂ (2)

La 18 octombrie 1921 Crimeea devine Republică autonomă în cadrul R.S.F.S. Rusă. Conform recensământului din 1921, în peninsulă locuiau 70 naţionalităţi, ponderea fiind deţinută de ruşi (51,5%), tătari (25,9%), evrei (6,86%), germani (5,8%).

În 1923, la Moscova este elaborat un proiect de creare în Crimeea a unei autonomii evreieşti, plan ce prevedea strămutarea din interiorul Rusiei a circa 600.000 evrei. În mare grabă au fost înfiinţate două raioane evreieşti – Fraidorfskii şi Larindorfskii –, precum şi 32 soviete săteşti. Proiectul nu a fost dus până la capăt, fiind stopat în 1938, dată până la care fuseseră strămutaţi doar 60.000 evrei (dintre care 20.000 în colhozuri).

Nici Crimeea nu este ferită de teroarea stalinistă din anii 1937-1938, câteva mii de locuitori, consideraţi complotişti şi contrarevoluţionari, fiind lichidaţi sau exilaţi. Structura demografică suferă modificări substanţiale: conform recensământului din 1939, dintre cei 1,12 milioane locuitori, ruşii aveau o pondere de 49,6%, tătarii crâmleni – 19,4%, ucrainenii – 13,7%, evreii – 5,8%, iar germanii 4,5%.

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.