D’ALE SÂNGIORZULUI…

Luna aprilie este luna a IV-a în calendarul iulian şi gregorian (care începea cu 1 ianuarie) şi a doua în vechiul calendar roman (care îşi avea începutul la 1 martie). Numele popular al lunii este Prier, Prieri, Prie, April sau Apriliş. E cunoscută în unele zone ale Transilvaniei ca „Luna Taurului“, dar şi ca „Lună a Florilor“. Dintre sărbătorile importante prăznuite în satul tradiţional în luna aprilie menţionăm Paştele şi Sângiorzul (sărbătoare străveche a începutului de an pastoral). În satul tradiţional, în 22 aprilie „se ţinea“ sărbătoarea numită Mânecătoarea. Foarte importantă era însă noaptea dintre 22 spre 23 aprilie. Sărbătoarea mai este cunoscută în unele zone şi ca Sângiorzul Vacilor şi este închinată surorii lui Sângiorz. Noaptea Mânecătoarei este o noapte încărcată de conotaţii magice negative; mentalul rural acredita ideea că atunci se întruneau condiţii favorabile pentru ca vrăjitoarele şi strigoii să fure „mana“ (sporul) vacilor, roadele câmpurilor sau să aducă necazuri în dragoste fetelor şi feciorilor. În imaginarul popular strigoii (despre care se crede că trăiesc în trupurile unora dintre oameni) se eliberau pentru o noapte, se adunau în cete şi mergeau călare pe „limbile“ meliţelor cu care femeile meliţau inul şi cânepa. Ajungeau în locurile şi casele pustii, neumblate şi nelocuite de om, şi pe hotarele dintre sate şi îşi încercau puterile folosind „limbile“ meliţelor ca pe săbii. Osteniţi, după miezul nopţii, se întorceau în trupurile din care ieşiseră, nu înainte de a lua „mana“ turmelor şi a ciurdelor, adică laptele, dar mai ales fertilitatea acestora, împiedicând astfel înmulţirea animalelor şi prosperitatea gospodarilor. De aceea tot satul „se mobiliza“ în găsirea antidotului… Şi acesta nu putea fi decât unul magic.

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste. Salvează legătura permanentă.