Am văzut în episodul anterior care erau structura organizatorică şi actele normative în baza cărora Securitatea desfăşura operaţiuni valutare speciale (O.V.S.). Iată acum şi câteva cazuri concrete.
La 1 iunie 1979 sursa „Penu“, reprezentant la Bucureşti al firmei vest-germane „Deutsche Extrakt Kaffe“, propunea ofiţerilor din U.M. 0625/C.P. o operaţiune bazată pe faptul că I.C.E. „Mercur“ beneficia de un preţ preferenţial (85 dolari FOB – free on board, adică vânzătorul suporta toate costurile până la îmbarcarea pe nava cumpărătorului – Anvers per carton) pentru ţigările „Kent“. Contractul I.C.E. „Mercur“ prevedea un import de 70.000 cartoane/an, însă Ministerul Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale estima că necesarul pieţei interne se cifra la 30-40.000 de cartoane. Ca urmare, a aprobat ca diferenţa să fie reexportată în Olanda prin societatea mixtă româno-elveţiană „Trawe S.A.“ – Geneva, la un preţ de cca 104 dolari cartonul.
Din realizarea acestei operaţiuni, prin reexportarea a 40.000 cartoane, I.C.E. „Mercur“ a realizat un beneficiu net de 8 dolari per carton (320.000 dolari), iar societatea mixtă „Trawe S.A.“, 3 dolari per carton, dintre care 50% (60.000 dolari) revenea părţii române. În plus, sursa „Penu“ a obţinut de la cumpărătorul olandez, pentru serviciile sale de intermediere, 3 dolari per carton (respectiv 120.000 dolari), sumă care a fost virată în contul tranzitoriu de la B.R.C.E. nr. 47214338-300-6/CP/DEP 46.
