Pierzând, din cauza unor greşeli de navigaţie, în bună parte elementul surpriză, aşa cum am văzut în episodul anterior, bombardierele americane s-au străduit să îşi îndeplinească misiunea.
Bombardierul „Honkey Tonk Gal“ a aterizat forţat pe un câmp la vest de Ploieşti, nu departe de aerodromul de la Strejnic. Tot echipajul a reuşit să iasă din epava avionului, mai puţin bombardierul William Little, care fusese prins în tunelul de sub puntea cokpitului. Rănit, pilotul Hubert Womble a fost printre primii capturaţi. Acesta avea să declare: „Am căzut pe un câmp şi ne-am împrăştiat pe o distanţă destul de mare. Mă durea spatele şi aveam arsuri pe mâini. Cu greu m-am ridicat de jos, după aterizare. Am aşteptat un timp, apoi m-am îndreptat spre nord-est. M-au ajuns din urmă nişte oameni care nu ştiau cine sunt. M-au dus la un post de jandarmi şi aici m-a luat în primire un subofiţer. Am rămas nedumerit că nu mă percheziţionează. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi dea apă, apoi a scos o trusă de prim ajutor şi a început să-mi panseze mâinile. Am văzut în ochii lui de creştin omenia şi simţul onoarei militare. M-a luat într-un vehicul şi m-a dus la spital într-un oraş cu rafinării, care încă erau în flăcări“.