Octavian Laiu-Despău a publicat o carte intitulată Dicţionar de eponime. De la nume proprii la nume comune (Timişoara, 2003; ediţia a II-a, 2006). Dintre numeroasele exemple discutate am ales câteva nume proprii care au devenit nume de mâncăruri sau de băuturi. De fiecare dată este vorba despre numele unui personaj sau al unei localităţi ori regiuni unde s-a creat sau pentru care s-a creat mâncarea ori băutura respectivă.
Grog „băutură din rom sau coniac amestecat cu apă fierbinte îndulcită şi cu lămâie“ este un cuvânt la a cărui origine se găseşte porecla Old Grog „Bătrânul Grog“, dată de către marinarii din subordine amiralului englez Edward Vernon (secolul al XVIII-lea), pentru că purta de obicei o îmbrăcăminte din grogram „ţesătură groasă de mătase combinată cu lână sau mohair“. Evoluţia cuvântului grog la sensul actual se datorează faptului că amiralul le dădea să bea marinarilor rom îndoit cu apă. Cuvântul englez grogram (atestat la 1562) a fost împrumutat din fr. gros grain „stofă cu ţesătură mare“. Termenul englez grog a revenit apoi în Franţa, cu noul sens, în 1776. Nu este singurul cuvânt de acest fel. Henriette Walter, în cartea sa L’aventure des mots français venus d’ailleurs – Aventura cuvintelor franţuzeşti venite de aiurea –, Paris, 1977), discută mulţi asemenea termeni, grupaţi în categoria cuvintelor „allers et retours“ (cuvinte care fac dus-întors, adică sunt iniţial împrumutate în engleză, de unde revin în franceză cu o nouă formă şi modificări de sens): entrevue „întrevedere“ a ajuns engl. interview, nourrice „doică“ a devenit engl. nurse, pied de grue „labă de cocostârc“ a dat engl. pedigree (aluzie la forma sub care se prezintă arborii genealogici), fr. deport „amuzament“ (în limba veche) a fost transformat în engl. sport „joc în aer liber“ etc. În română, cuvântul grog a fost înregistrat în Dicţionarul Academiei (1934).
