NUME DE MONEDE DE ORIGINE TURCĂ

Am prezentat deja în numărul trecut al revistei patru nume de monede de origine turcă. Dar ele sunt mult mai multe. Rubiá era o „veche monedă (turcească) de aur valorând un sfert de irmilic, care a circulat în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea“. Cuvântul are diferite variante (rubeá, rebiá, rubieá, rubié) şi apare frecvent în poezia populară. La originea sa îndepărtată se găseşte cuvântul arab rub’, care însemna „sfert“, pătruns în turcă (rubya), de unde l-am împrumutat noi. Există şi în limbile balcanice (albaneză, bulgară, neogreacă, sârbă), precum şi în dialectul aromân. Acelaşi cuvânt a intrat în franceză (roupie) şi a ajuns la noi în forma rúpie, desemnând moneda de argint din India, Nepal etc., dar şi vechea monedă otomană de aur.

Stambol era numele unei monede turceşti de aur care a circulat în ţările române în secolele al XVIII-ea şi al XIX-lea. Cuvântul există şi în alte limbi balcanice (bulgară, sârbă), dar şi în maghiară şi polonă. La originea sa se află cuvântul Istambol, numele turcesc al oraşului Constantinopol. Cu forma de feminin stamboală înseamnă „unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat în decursul timpului (iniţial fiind egală cu aproximativ 45 kg); vas special făcut din doage sau din coajă de copac, care are această capacitate şi serveşte pentru măsurarea, păstrarea şi transportul cerealelor“.

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste. Salvează legătura permanentă.