OSPĂŢUL LUI DROMICHAITES

Dromichaites este cel dintâi mare rege al geţilor (basileus Geton) cunoscut atât cu numele, cât şi prin acţiunile sale. Regatul său se afla în zona de răsărit a Câmpiei Dunării şi în Bărăgan şi era rezultatul unirii mai multor triburi având în fruntea lor pe cel mai numeros şi mai puternic dintre ele, pe „geţii cei blonzi“ (flavis Getas). Contemporan al lui Alexandru cel Mare şi al urmaşilor acestuia (diadohi), Dromichaites a avut de-a face mai ales cu unul dintre ei, Lisimah (Lysimachos), care moştenise Tracia şi se străduia să-şi extindă dominaţia asupra Dobrogei şi a oraşelor greceşti de pe coasta apuseană a Mării Negre.

Nici că se poate închipui o mai mare deosebire între aceşti doi oameni. Lisimah, al cărui nume însemna „cel care pune capăt luptei“, deci „învingătorul“, era unul dintre cei mai viteji generali ai lui Alexandru, unul dintre acei bărbaţi „demni de a aspira la tron, căci aveau aşa un curaj şi inspirau atâta respect, că i-ai fi luat drept regi. Atât de mare era frumuseţea lor fizică, înălţimea taliei, mărimea forţei şi a înţelepciunii lor, că, dacă nu-i cunoşteai, ai fi putut crede că fuseseră aleşi nu dintr-o singură naţiune, ci din tot universul. Niciodată Macedonia, nici vreo alta ţară nu văzuseră atâţia oameni iluştri. Filip [al II-lea] mai întâi, Alexandru mai apoi îi aleseseră cu atâta grijă, că păreau a fi căutat nu atât tovarăşi de luptă, cât urmaşi la tron. Şi atunci cine s-ar mai putea mira că, cu astfel de servitori, Alexandru învinsese lumea, iar armata macedoneană era comandată, aş zice, nu de şefi, cât de regi?“ (Trogus Pompeius, istoric roman din secolul I î.Hr.; opera lui ni s-a păstrat doar în forma rezumată de Justinus).

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste. Salvează legătura permanentă.