Iminenţa păcii în conflictul balcanic generează comentarii aprinse. În toată Europa oameni politici, analişti, ziarişti îşi dau cu părerea, încrezători că pot prevedea rezultatele. Între timp, în România se materializează mai multe proiecte legislative şi creaţii instituţionale. Bucureştiul face planuri atrăgătoare de modernizare, iar lumea începe să viseze la sborul spre Lună.
Atenţia românilor e reţinută acum, la început de primăvară, de războiul purtat la sudul Dunării. Pe măsura desfăşurării ostilităţilor, se creionează o schemă ce poate fi studiată, cu valoare de model, pentru orice conflict armat. Beligeranţii anunţă victorii ce nu se confirmă. Înfrângerile sunt trecute sub tăcere ori motivate stângaci. Cei de pe margine, în speţă Marile Puteri europene, evaluaeză situaţia în funcţie de propriile interese. Şi, deasupra tuturor, se pronunţă presa – de toate orientările –, conştientă de forţa ei, dar de multe ori nedumeritoare pentru omul obişnuit.
(…)
Acest articol a apărut în numărul din martie 2013 (552). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
