IVAN CEL GROAZNIC

Galeria Tretiakov din Moscova găzduieşte o pictură de Ilia Repin, din 1885, reprezentând groaza trăită de ţarul Ivan Vasilievici – Ivan al IV-lea – când îşi dă seama că şi-a ucis fiul, pe Ivan Ivanovici (1581). Compus după execuţia revoluţionarilor terorişti care l-au asasinat pe ţarul Alexandru al II-lea, în 1881 (Magazin istoric, nr. 5/2013), tabloul se vrea o reflecţie asupra nebuniei, inerente puterii absolute. În spiritul sfârşitului secolului al XIX-lea, influenţat şi de naşterea psihologiei, artistul a tradus astfel pe pânză supranumele de „cel Groaznic“.

Fiu al lui Vasili al III-lea, mare cneaz al Vladimirului şi Moscovei, Ivan Vasilievici se naşte în 1530 şi trebuie să-i succeadă la tron tatălui la vârsta de trei ani. Mama, Elena Glinskaia, asigură regenţa, până în 1538, când moare otrăvită. Copilul trăieşte cu teama permanentă că va fi şi el otrăvit de oamenii uneia sau alteia dintre facţiunile boiereşti, care îşi disputau puterea pentru a conduce ţara: în principal, familiile Belski şi Şuiski.

Tinereţea viitorului suveran se petrece în trândăvie, amestecată cu jocuri pline de cruzime şi profund bigotism. Se spune că i se întărise pielea de pe frunte de atâtea prosternări în faţa icoanelor. Şi, la fel, că arunca animale din turnul Kremlinului sau că la 13 ani ar fi ordonat asasinarea lui Aleksandr Şuiski, membru al consiliului de regenţă. Altfel, precoce şi inteligent, învăţă de mic să citească şi citeşte mult, mai ales literatură religioasă.

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste. Salvează legătura permanentă.