Generaţia de intelectuali din perioada interbelică are încă vie în memorie rolul important jucat de Institutul Francez de Studii Bizantine (I.F.S.B.), deschis în Bucureşti, din 1937 până în 1947, de Părinţii Augustinieni Asumpţionişti, la invitaţia marelui istoric român Nicolae Iorga.
Pentru Părinţii Asumpţionişti studiile bizantine şi interesul pentru a cunoaşte tradiţiile creştine orientale sunt o veche tradiţie. Părinţii Severien Salaville, Vitalien Laurent, Martin Jugie, Louis Petit, Jean Darouzes, fondatorii Institutului Francez de Studii Bizantine de la Constantinopol, ai revistei Echos d’Orient, au lăsat amprenta lor mereu vie în cultura bucureşteană şi au suscitat printre discipoli un interes crescând. Biblioteca a fost constituită cu deosebită trudă la Constantinopol, transferată apoi la Bucureşti. Pentru bizantinologii români ea reprezenta o mină de aur. Aici aflau manuscrise inedite culese cu deosebită grijă de la Muntele Athos, documente foarte rare din Evul Mediu, care prezentau punctele de legătură şi divergenţele dogmatice între Orientul creştin şi Occident, rafturi de cataloage pentru identificarea manuscriselor din lumea întreagă, lucrări inedite despre dezbaterile conciliare unioniste, de la Florenţa şi Lyon, o colecţie unică în lume de sigilii ale împăraţilor şi patriarhilor bizantini etc.
