Am grupat aici numele a patru dregători cu atribuţii în domeniul public, care aveau însă o mai mică importanţă în organizarea socio-politică a statelor româneşti: este vorba despre termenii vistiernic, armaş, portar şi uşar. Vistiernic este glosat în dicţionarul tezaur al limbii române astfel: „(În Evul Mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Mare dregător din sfatul domnesc, care avea obligaţia repartizării dărilor asupra populaţiei contribuabile, a încasării acestora de la slujbaşii din ţinuturi (sau din judeţe), a gestionării tezaurului ţării (iniţial şi domnesc) şi a judecării pricinilor care se iveau în strângerea impozitelor; în Ţara Românească avea şi grija procurării şi păstrării obiectelor de lux (blănuri, stofe etc.) şi de protocol ale curţii domneşti; în epoca regulamentară, ministru de Finanţe“. Termenul a fost atestat prima dată în anul 1400.
(…)
Acest articol a apărut în numărul din februarie 2013 (551). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
