Nu ştiu când am intrat în Nomenclatură. Nu ştiu precis nici când am ieşit. Când am intrat nu ştiam că există, de fapt nu ştiam mare lucru, aveam patru ani. Am aflat mulţi ani mai târziu. Probabil că am intrat prin anii 1947-48, la vremea când ne-am mutat cu toată familia în casa din strada Herăstrău, nr. 10, aflată în cartierul care s-a numit mai târziu al Primăverii. În ce priveşte momentul când am ieşit, probabil coincide cu momentul când tatăl meu, Avram Bunaciu (acuzator public şef în procesul Marii trădări, ministru al Justiţiei, 1948-1949, 1957-1958, ministru al Afacerilor Externe, 1958-1961, vicepreşedinte al Consiliului de Stat, 1961-1965) a ieşit la pensie, în 1975. De fapt nu ştiu dacă am ieşit total sau am fost doar retrogradaţi, dat fiind că familia mea a mai păstrat câteva avantaje până în 1989. Prin aceste rânduri, încerc să aduc o mărturie directă a cuiva care a trăit aproape 30 de ani în acest grup special şi să fac o „listă“ a avantajelor şi serviciilor puse la dispoziţia noastră.
Acest articol a apărut în numărul din iunie 2013 (555). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
