În contextul dezvoltării trupelor mecanizate şi a aviaţiei în pragul izbucnirii celui de Al Doilea Război Mondial, petrolul devine o resursă strategică esenţială. Câmpurile petrolifere din Valea Prahovei reprezintă o atracţie pentru Marile Puteri. Dacă pentru Germania accesul la petrolul românesc era o condiţie obligatorie în efortul de război, pentru Marea Britanie şi Franţa, care beneficiau de resursele ieftine din colonii, important era ca aurul negru din România să nu ajungă la germani.
Conform documentelor existente la Serviciul Judeţean Prahova al Arhivelor Naţionale, autorităţile prahovene aveau informaţii încă din 1940 despre constituirea unei echipe de sabotori, formată din români şi străini, care acţiona în domeniul petrolier, sub acoperirea unor ţărani şi muncitori. Se pare că scopul ei era de a deteriora în diferite puncte conducta petrolieră Câmpina-Ploieşti-Giurgiu. Provocând pierderi serioase industriei de profil din Prahova, principală zonă de extracţie şi rafinare a petrolului românesc, se limita exportul de produse petroliere către Germania.
Teama de eventuali sabotori a determinat autorităţile să întocmească liste întregi cu nume de lucrători consideraţi suspecţi, care trebuia înlăturaţi, fie ei evrei români, ruşi, polonezi sau englezi.